De ce să prind a-mi face griji?
Rezolvare, crezi ca s-ar cuvine?!
Să vărs atâtea lacrimi, ud veşmânt,
Şi grijile s-or dus-a de la mine.
Au prins-a zbor prin gândul meu
În felurite chipuri, ele, se arată
Că-s bune, rele, totodată,
Elanul lor de Dumnezeu.
Si-ncercarea ceasului acesta
Ce-şi scaldă umbra în lumină
Mă-ntreb mereu dacă sunt eu
Ori pare-se că-i lumea cea cu vină
O viata-ntreagă duci în plasă
Grija zilei cea de mâine,
Şi zorul pântecului vine
Să îmi zâmbeşti el nu te lasă
“De ce-ti faci griji, tu…, blânda mamă?
Privindu-mă neputincioasă,
Tu, lasă grija ta deoparte
Norocul şi năcazul mi-l împarte.
Tristetea ta mă-soarbe amarnic
Şi goliciunea mă cuprinde
Iar lacrima se sfarmă-jalnic
Izvorul tremurand de unde.
Privirea ta ma copleşeşte
Şi glasu-ţi tremură-n suspin,
Tu lasă grija ta deoparte
Şi-nveseleşte-te putin.
Zâmbeşte-mi, mă cuprinde-n braţă!
Cum faceai odinioara
Şi iubirea de nesaţă
Renască-se din foc şi pară
O… Pheonix pasăre măiastra !
Cu mitu-ţi mereu de-aur,
Ce renasti din cenuşă şi năpastă
Încununând al vieţii laur.
