De vrei sa mori, atunci traieste…
De-acol’, din mijloc de văpai ce ard,
Unde e clipă, e infinit şi-univers se naşte,
Pe-a hărţii raţiune, rece-mi pare
C-a mai trecut un ceas.
Din râuri de foc şi de pierzare,
Din vecinicii ce par a ochilor visare,
Mă-ndrept cu gandul către-un sens
Este acelaşi, vechiul sens şi …
Mâne-mi pare ca îi nou,
Trecut al vieţii fal tablou.
Mă văd umbrit într-o lumină mută,
Sunt singur …
…si-anim un zambet pe sub mustete pleata,
Reînnoita viata, dar moartă, te asigur…
Nu-i om pe asta lume ce…
…nu tine socoteală
A fericirii lor ce trece,
E-o alta pomeneală.
De vrei sa mori, atunci traieste,
Si de traiesti sa mori cu-n zambet larg,
Ca sa se-ntrebe gloata toata
De ce-a zambit-a mortu’ iar?!
Tu sa veghezi, sa chibzuiesti ca-i bine
Ca ai plecat far’ de salut
Şi să-nrodească nemurirea-n tine
Caci nu mai esti de lut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu